cesta era din satul Lampasc, din ţinutul Frigiei şi a trăit pe vremea împăraţilor Gordian (238-249) şi Decius (250-253). A cunoscut, încă din copilărie, credinţa creştină şi, întărit de Duhul Sfânt, propovăduia dreapta credinţă, împreună cu Sfântul Respice, fiind din acelaşi loc cu dânsul.

ar când Decius a ajuns împărat şi a început prigoana împotriva creştinilor, a fost prins şi Sfântul Trifon şi, dus, fiind la Niceea, a fost aruncat în temniţă, la porunca dregătorului Acvilin, mai marele Bitiniei. Deci, fiind chemat  să jertfească zeilor, el a mărturisit numele lui Hristos şi a fost chinuit în multe feluri; a fost tras pe roată, a fost purtat desculţ prin cetate, pe vreme de iarnă, până i-au degerat picioarele, umblând prin zăpadă, a fost legat de cai, i s-au bătut cuie în picioare şi a fost ars pe coaste cu făclii şi trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier. Şi, îndurând toate acestea, Sfântul nu înceta a grăi, îndemnând pe ceilalţi creştini să nu se depărteze de la Hristos, socotindu-se fericit a suferi pentru El.

i rămânând nestrămutat în hotărârea sa, a fost osândit să moară de sabie, dar, nemaiapucând împlinirea poruncii, şi-a dat sufletul la Dumnezeu în ziua de 1 februarie.

PROLOAGELE
Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991, pag. 481