peră a arhitectului Ioan Giurgea, văr al lui Zoe Eustaţiu, biserica mânăstirii îmbină armonios stilul renaşterii italiene cu elementele bizantine specifice bisericilor româneşti. Înzestrarea bisericii s-a făcut cu multă grijă şi dragoste creştinească. Biserica este construită în stil neoromanic, cu elemente ale Renaşterii, fiind din acest punct de vedere, unică în peisajul monastic ortodox din ţara noastră. Se remarcă faptul că întregul edificiu a fost construit cu migală şi dăruire, faţadele de cărămidă aparentă şi liniile drepte şi echilibrate ale construcţiei trădând simplitate şi stabilitate.

ominanta verticală este, bineînţeles, campanilla - turnul cu ceas, în vârful căruia se găseste o impunătoare cruce cu braţele ramificate, mare de aproape trei metri, ce domină de departe întinderea câmpiei. Întregul turn este înalt de aproape 20 de metri, pe un plan pătrat. Iniţial, campanilla a avut şi funcţia de clopotniţă.

n prezent, cele trei clopote inscripţionate cu numele ctitorilor se află într-o nouă clopotniţă, ridicată în partea de nord-vest a aşezământului. Toate cele trei clopote poartă înscripţia: "Spre Veşnică Amintire a Domnului Inginer Nicolae N. şi Zoe Pissiota - Com. Poienarii Cojocăreni - la anul 1928 iulie 17 - Fabrica Oituz Bucureşti".

hitectonic, biserica face parte din categoria bazilicilor padovane cruciforme, cu cupolă. Dincolo de pridvorul sprijinit pe coloane, iniţial deschis, accesul în biserică se face urcând 6 trepte înalte de marmură, nivelul bisericii fiind la peste un metru deasupra solului. Trecem apoi prin uşile din lemn de stejar frumos sculptate, ornate fiecare cu câte patru rozete cu motive florale. Biserica este alcătuită din exonartex, nartex (pronaos), naos şi altar. Naosul dispune de două abside laterale, drepte, la fel ca absida altarului.

aosul bisericii are plan pătrat, având patru arcuri largi în plin cintru pe care se sprijină tamburul octogonal, mic de înălţime, pe cupola căruia se găseşte fresca Mântuitorului - Iisus Pantocrator, specifică bisericilor răsăritene. Cele patru ferestre înguste de pe tamburul turlei asigură o lumină discretă, sporind atmosfera de linişte şi rugăciune din sfântul lăcaş; la baza turlei, în cele patru colţuri, se găsesc icoanele celor patru evanghelişti. De pe tavanul drept al nartexului impresionează fresca reprezentând Sfânta Treime.

atapeteasma este sculptată în lemn de trandafir şi de cireş, adus din Grecia. Prin detaliile şi migala realizării aceasta reflectă influenţa artei mediteraneene. Fresca ce împodobeşte pereţii este impresionantă, înainte de toate prin culorile deosebite. Mobilierul bisericii este realizat din lemn de stejar cu motive naţionale, constituindu-se în piese de o reală valoare artistică. Pardoseala bisericii a fost executată din plăci de marmură roşie. La temelia bisericii se află cripta, ce are locurile de veci acoperite cu plăci de marmură albă. În prezent aici este amenajat un frumos muzeu.