ânăstirea Pissiota, din Comuna Poienarii Burchi, este ctitorită între anii 1928-1929 de omul de aleasă cultură, ing. Nicolae Pissiota (1860-1940) şi soţia sa Zoe Pissiota (1868-1940), pe moşia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu (1850-1923), nume de rezonanţă în istoria războiului de la 1877. Inginerul Nicolae Pissiota, de neam macedonean, născut în Grecia şi stabilit în Muntenia, dispunea de o mare avere, care i-a permis construirea acestui frumos lăcaş de cult.

Ing. Nicolae Pissiota, în anul 1930

atul Poienarii Burchi este atestat documentar la 21 septembrie 1594 pe fosta moşie „Poeana” a Doamnei Stanca, soţia Domnitorului Mihai Viteazul. Satul a fost închinat, de Doamna Stanca, mânăstirii Simonopetras de la Sfântul Munte Athos, în anul 1594. Documentul original se păstrează la Arhivele Statului din Bucureşti.

Poienarii Burchi - muncă la câmp, în perioada interbelică

iserica este opera arhitectului Ioan Giurgea - o îmbinare armonioasă dintre stilul renaşterii italiene şi elemente bizantine specifice bisericilor din ţara noastră. Pentru împodobirea bisericii s-a făcut apel la nume celebre: Costin Petrescu (1877-1954), cel care a pictat frescele interioare ale Atheneului Român, sau Catedrala de la Alba Iulia, şi ucenicul acestuia, Gheorghe Eftimiu.

Frescă din naosul Bisericii Pissiota

ortretele ctitorilor şi ale Patriarhilor Miron Cristea şi Justinian Marina sunt realizate de pictorul Vasile Rudeanu (în 1956). Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de trandafir şi de cireş adus din Grecia, făcând un echilibru între sensibilitate şi migală sub influenţa artei italieneşti. Mobilierul bisericii este sculptat în lemn de stajar cu motive naţionale, de către sculptorul Anghel Dima, în 1928, nume celebru, autorul sculpturii lui Mihai Eminescu din faţa Atheneului Român. Pardoseala este din marmură roşie de Carrara, iar sub fundaţia bisericii se află criptele din marmură unde îşi dorm somnul de veci ctitorii şi familiile acestora. În interiorul bisericii se găsesc icoane şi candele de argint în stil brâncovenesc, precum şi trioade, penticostare şi octoihuri vechi.

Interiorul bisericii Sfintei Mânăstiri Pissiota

lementul religios definitoriu din Sfânta Mânăstire Pissiota este reprezentat de Icoana Maicii Domnului cu Pruncul - icoană făcătoare de minuni. Icoana este pictată pe lemn de stejar pe fundal de brocatură bizantină sub semnătura cunoscutului portretist Gheorghe Eftimiu, ucenicul celebrului pictor Costin Petrescu.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul
- icoană făcătoare de minuni -

imp de două decenii, după inaugurare, între anii 1928-1948 a fost mânăstire de călugări. În anul 1948, Patriarhul Justinian Marina o transformă în mânăstire de maici, stare sub care a existat până în 1962, când a fost desfiinţată. În anul 1993, după 31 de ani de ruinare, mânăstirea îşi reia din nou cursul activităţii sale, cu viaţă chinovitică (viaţa de obşte).

Lucrări de reconstrucţie după redeschiderea din 1993

n prezent, în mânăstire se nevoiesc 23 de măicuţe şi un preot duhovnic, unde rugăciunea se armonizează cu munca, existând ateliere de croitorie în care se confecţionează veşminte şi haine preoţeşti, de ţesut covoare, ce le permit oamenilor de aici să-şi agonisească puţinii bani pentru restaurarea mânăstirii.